“Ela Pas de Deux” cam aşa, dar nu foarte, arată într-un fel ca un brad de Crăciun pe care l-am văzut transportat preţios de un bunicuţ. Iarna asta. Era rahitic rău brăduţul şi-l ducea bunicuţul cu mare grijă. Mergea cu paşi măruţi-mărunţi să nu care cumva să cadă, să se spargă. Iar în jurul lui ţopăiau doi copilandrii care se uitau la braduţul cela ca la o minune. L-a rezimat de o tufă bunicul şi s-a oprit în parc să-şi dea nepoţii pe leagăn… Părea cea mai fericită zi din viaţa lor. Mi-au dat lacrimile şi aproape că am luat-o la fugă. Eu îmi luasem un brad scump şi stufos. Dar al lor era cu adevărat de 1.000 de ori mai frumos. Depinde cine-l priveşte.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: